Fundatia Mereu Aproape este alaturi de Nicol!

In lupta de a-si vindeca inimioara Nicol a primit un sprijin foarte important: Fundatia Mereu Aproape este alaturi de ea si va face tot posibilul sa o ajute sa stranga banii necesari pentru a se face bine!

Le multumim din suflet pentru sustinere si pentru articolul  minunat pe care l-au publicat despre Nicol pe site-ul lor!

Filmuletul video il puteti vedea in link-ul de mai jos:

http://observator.a1.ro/campanii-observator

Incepand de astazi pe Nicol o puteti ajuta timp de o saptamana (21-28 septembrie) si prin donatii prin SMS la numarul 848, apelabil din retelele de telefonie mobila. Fiecare apel inseamna 2 euro pentru vindecarea lui Nicol! Va rugam sa ne fiti alaturi si sa ne ajutati sa o vedem pe Nicol sanatoasa!

Articolul publicat de Fundatia Mereu Aproape:

Memento:

–         In ce crezi tu, Nico?

–         Eu cred in Ingeri!

–         De ce ti-e frica?

–         Nu imi este frica! Visez si eu ceva (priveste rusinata, in jos). Visez sa ma fac bine!

Povestea… ramane deschisa.

Parintii s-au cunoscut pe plaiuri straine. El, roman si moldovean, din Botosani, ea, moldoveanca, dar de langa Chisinau. In februarie 2003 se casatoreau. Oameni frumosi si sinceri. Visau sa cladeasca impreuna o familie mare! Sa simta ca au de ce si pentru ce trai. La scurt timp, dupa casatorie, a venit pe lume un baietel, perfect sanatos. Trei ani mai tarziu, in noiembrie, mama aducea pe lume, prin nastere naturala, doua fetite gemene.

–         Prima s-a nascut Alexia, apoi, dupa cinci minute, a venit pe lume si Nicol! Am simtit asa, o bucurie extraordinara, apoi, mi-a venit sa plang! Inexplicabil, am simtit o tristete! Nu banuiam atunci ca inima mea de mama a simtit ceva. A simtit ca o sa ma bucur pentru una si o sa plang pentru cealalta!

Fetitele au primit nota 9.

In a cincea zi dupa nastere, mama a observat ca Nicol se invineteste in jurul ochilor, al urechilor si al guritei. De asemenea, obosea cand sugea. I-a spus sotului ei ca ceva nu este in regula cu fetita mai „mica” (cu cinci minute) si ca trebuie sa consulte un medic.

Medicul de familie le-a explicat parintilor ca fetita este mai fragila, ca are inima mai sensibila, dar ca, in timp, isi va reveni, asa ca nu trebuie sa se impacienteze.

Pentru siguranta, ii trimite si la un medic cardiolog pediatru:

–         Are o gaurica mica in inima, dar nu este o problema, se inchide pana cand va implini un an.

Dar:

–         Inimile noastre de parinti nu se linistisera, asa ca am plecat pe cont propriu, mai departe, la Iasi.

Au avut noroc. Un medic cardiolog pediatru de la Spitalul „Sfanta Maria”, consulta ambele fetite cu mare atentie si, in final, decide ca Nicol este cu adevarat bolnava. Grav! Foarte grav! Diagnostic prezumtiv: ventricul unic de tip VS cu dubla cale de intrare si D-transpozitie de vase mari.

–         Ati venit traziu! Malformatia cardiaca de care sufera fetita dumneavoastra este foarte grava! Din punctul meu de vedere, ar trebui sa va operati copilul in Germania!

(…)

–         Dar, atunci, pe moment, nefiind pregatiti deloc din punct de vedere financiar pentru asa ceva, am hotarat sa mergem la Targu-Mures.

Investigatiile facute in spitalul de cardiologie din Targu-Mures confirma diagnosticul initial. Urmeaza patru luni de vizite medicale si alte investigatii de specialitate.

27 martie 2007. Nicol este supusa primei interventii chirurgicale pe cord deschis: banding de artera pulmonara.

–         Medicii nu ne-au dat sanse mari de supravietuire pentru fetita noastra! M-au intrebat daca mai am copii si mi-au zis ca s-ar putea sa o pierdem. Am ramas inmarmurita, stana! Aproape ca nici nu mi-am dat seama ce-au spus, in primul moment!

Inainte de operatie, o asistenta a dezbracat-o pe Nicol si i-a inmanat hainutele mamei.

–         M-am gandit la ce-i mai rau! M-am gandit ca nu o sa mai pot, ca nu o sa mai am ocazia sa-mi tin fetita in brate (plange, coplesita de amintirile acelei zile)! N-o sa uit niciodata! Cand au luat-o sa o pregateasca pentru operatie, am ramas doar cu hainutele ei pe care le-am dus la ochi si am plans de nu mai vedeam drumurile sa ma intorc! Nici n-am auzit telefonul. Nici nu stiam ce sa astept! Eram terminata! Disperata!

Nicol a supravietuit operatiei, spre mirarea si bucuria medicilor si cu atat mai mult, spre fericirea parintilor! A durat cinci ore.

–         Ceea ce mi-am propus a iesit, am rezolvat, le-a comunicat domnul profesor Suciu parintilor. Mai are, insa, nevoie de alte doua operatii!

Parintii n-au avut voie sa-si viziteze copilul la reanimare timp de patru zile.

–         Ce face puiul meu? Cum se simte? Va rog, faceti-mi macar o poza cu telefonul, sa o vad! Va rog din suflet!

–         E bine, stati linistita, recupereaza bine.

–         Ma bucur atat de mult!

–         Nu va bucurati! Copilul e in continuare foarte bolnav!

Personal, astept acel moment in care medicii romani vor realiza ca prezenta parintilor langa copilul lor, imediat dupa trauma unei operatii, in conditii de siguranta sterila, este mai mult decat binevenita!

In clinicile din afara tarii, parintii sunt rugati sa stea cat mai mult langa copilul lor, imediat dupa interventia chirurgicala, complicata sau nu.

Medicii straini au inteles ca este importanta prezenta parintelui la capataiul copilului aflat in suferinta, este important sa-l tina mama sau tata de mana, sa-i vorbeasca, sa-l mangaie, chiar si atunci cand zeci de aparate ii monitorizeaza functiile vitale, chiar si atunci cand copilul se afla in coma indusa, zile la rand (ca sa treaca mai usor peste durerile postoperatorii si sa ajute organismul sa recupereze mai bine). Multi parinti mi-au povestit cat de intense au fost clipele petrecute langa copilul lor, la terapie intensiva, in zilele acelea de dupa operatie. Emotia pozitiva, credinta, rugaciunea, increderea, iubirea au o forta vindecatoare teribila!

De ce nu se intampla acelasi lucru in spitalele noastre, inca nu inteleg. Probabil ca exista explicatii tehnice/logice. Refuz sa cred ca este vorba doar de „scoala romaneasca de medicina”, de un comportament invatat pe bancile facultatii sau de te miri ce alte justificari care implica ideea de risc (riscul infectiilor).

Copilul are nevoie vitala de prezenta securizanta a parintelui, in atari conditii. Imi amintesc ca fiul meu, desi nu stia inca sa vorbeasca, ma lua de mana sa dorm cu el, atunci cand era bolnav. Numai atunci cand era bolnav. Nevoia aceasta explicita a lui a fost intotdeauna emotionanta pentru mine! Si a insemnat si o lectie importanta, pentru ca in noptile de criza, cand ma rugam pentru el si il vegheam, se petrecea un soi de miracol: isi revenea – literalmente – spectaculos. Insuficienta respiratorie de care suferea a disparut intr-o astfel de noapte! El dormea linistit, eu le vorbeam, in gand sau nu, mintii si sufletului lui. Le vorbeam Ingerilor si ii vorbeam lui Doamne-Doamne. Era si ruga, erau si intrebari, capatam si raspunsuri, dincolo de cuvinte.

Copiii au nevoie de noi, parintii lor, atunci cand se confrunta cu durerea fizica sau psihica! Nu vor dezvolta traume, nu se vor simti abandonati, vor suporta mai usor usturimea, starea de rau, mediul strain etc. .

Nicol a facut primul cateterism la Targu-Mures, la varsta de un an. Cel de-al doilea  a fost anulat pentru ca… s-a stricat aparatul.

Mama si-a spus ca, pesemne, copilul ei nu vrea sa mai fie operat in tara.

–         Erau prea multe semne: de doua ori am amanat efectuarea procedurii, pentru ca a facut febra, din senin. Apoi, a venit si asta, cu aparatul stricat! Le-am cerut domnilor doctori sa-mi elibereze un raport medical pentru formularul S2. N-au vrut sau n-au putut. Mi-au spus ca, din punctul dumnealor de vedere, operatiile se pot face si in Romania, desi, tot dansii mi-au spus ca fetita are sanse mici de supravietuire.

Doi ani de zile s-au chinuit parintii lui Nicol sa stranga bani pentru investigatii si pentru operatie intr-o clinica din afara tarii. Tata  a plecat in Italia, sa munceasca in constructii, ca sa puna ban peste ban! Au imprumutat de la rude si de la prieteni. Au strans din dinti si au adunat fiecare leut. Se rugau ca Nicol sa fie puternica si inima ei sa reziste trecerii timpului. Solutia  a venit, apoi,  prin niste prieteni care munceau in Spania si care s-au oferit sa-i ajute cu actele pentru rezidenta, ca sa beneficieze de gratuitate pentru operatie. A fost greu, au cheltuit mult, dar, in cele din urma, au izbandit. Medicii de la Spitalul General Universitar „Gregorio Maranon”, din Madrid au acceptat sa o opereze fetita.

site spital: http://www.madrid.org/cs/Satellite?cid=1142635528474&language=es&pagename=HospitalGregorioMaranon%2FPage%2FHGMA_contenidoFinal.

August 2011. Face al doilea cateterism, in clinica spaniola.

30 martie 2012. Medicii i-au explicat mamei (tata ramasese in tara, sa aiba grija de ceilalti doi copii), in detaliu, ce se va intampla in timpul operatiei.

–         Ne-au facut si un desen, ca sa intelegem mai bine! L-am intrebat pe domnul profesor, la prima consultatie, daca a mai operat astfel de cazuri si mi-a confirmat ca da si fara esecuri!

La 9:40 dimineata, Nicol a intrat in sala de operatie. La ora 17:00 au transferat-o la sectia de ATI. Dupa doua ore, au chemat parintii, ca sa o vegheze.

–         Nu-mi inchipuiam cum arata un copil, dupa operatie! Verisorul sotului meu, care era cu mine, a lesinat cand  a vazut-o atasata la furtunase si aparate peste aparate!

(…)

–         Niki, Niki, ma auzi, mami?

–         Mami, mi-e sete!

–         Nu ai voie, nu poate mami sa-ti dea apa!

–         Doare, doare!

In primele zece zile, evolutia postoperatorie a fost foarte buna. Apoi, inexplicabil, timp de alte zece zile, micuta a facut temperatura, in pofida analizelor zilnice, care ieseau in parametri normali. Medicii spanioli, au conchis ca ar putea fi vorba despre efecte adverse ale analgezicelor administrate dupa operatie.

O luna au stat internate in spitalul din Madrid. In luna aceea au aflat, ca, la un moment dat, ar putea aparea necesitatea unui transplant de cord.

–         Sa vedem cum va merge dupa a treia operatie, le-a spus medicul chirurg spaniol. Cu un asa diagnostic, 50% dintre copii necesita transplant de cord.

–         Ne-a vorbit despre ceva, ca niste inimi artificiale. Noi, speram, insa, ca organismul fetitei noastre sa fie mai puternic si sa invinga ce trebuie sa invinga, ca sa nu mai fie nevoie de transplant. In martie, anul viitor, trebuie sa faca cea de-a treia operatie.

In acest moment, Nicol urmeaza un tratament medical strict. Astazi, 21 septembrie, mama si fiica au plecat in Spania. Au reusit sa se imprumute de alti 2000 de euro si sa respecte a treia programare pentru controlul postoperator. Pe primele doua nu le-au putut onora, din lipsa de bani!

De cateva luni, familia traverseaza o perioada extrem de dificila din punct de vedere financiar! Tatal a fost obligat sa isi abandoneze serviciul din Italia ca sa stea cu copiii, cat timp mama si fetita lor  au stat departe de tara si de familie. De atunci cauta cu disperare un job in Botosani sau in vecinatate. Toata viata a lucrat in constructii, stie sa lucreze interioare, de la glet, pana la faianta, gresie sau parchet. Ar accepta orice serviciu. Nu are carnet de conducere. Daca cei care citesc acest material pot inlesni angajarea acestui om, sa nu ezite sa o faca! Este un barbat muncitor si responsabil! Este un tata responsabil si afectuos. Cumva, trebuie sa-si intretina familia. Singurul ajutor, mai vine, din cand in cand, de la bunica (mama tatalui), aflata in Italia. Desi bunica este bolnava de cancer intenstinal, continua sa munceasca ca menajera si sa le trimita bani din putinul ei, ca sa poata supravietui perioadei acesteia dificile, din toate punctele de vedere.

Sotii se ajuta reciproc si au grija, impreuna, de casa si de copii. Este o familie unita. Asta am vazut in interviul filmat si in discutiile pe care le-am purtat dupa finalizarea materialului filmat.

In schimb, spre bucuria mea, Nicol este un copil tonic si vorbaret! Mai putin in fata camerei! M-a impresionat profund legatura afectiva dintre frati. Baiatul este protectiv cu surorile lui, le sprijina si le ajuta din tot sufletul. Fetele se cauta permanent din priviri, comunica astfel! Este o armonie in familia aceasta cum rar mi-a fost dat sa vad! Nu te poti abtine sa nu te intrebi: de ce? De ce tocmai asemenea OAMENI traiesc asemenea experiente de viata? Este o intrebare deschisa, intocmai ca si povestea lor .

–         Ce vrei sa te faci cand vei fi mare, Niki?

–         Doctorita! Doctorita vreau sa ma fac! Sa operez si sa fac bine! Mult bine!

Ca o inteleapta ne-a vorbit! De fapt, la un moment dat, unul dintre raspunsuri m-a lasat perplexa, pentru ca era expresia unui discernamant autentic, continut de inocenta :

–         Pe cine iubesti tu cel mai mult?

A  ridicat usor din umeri, apoi, rusinata parca de ce avea sa spuna, a plecat privirea, a ridicat-o si m-a privit limpede, in ochi:

–         Pe mine cred ca ma iubesc!

–         Bravo, inteleapta mea! Ca sa iubesti tot si toate, trebuie, mai intai, sa stii sa te iubesti pe tine! Si nu ma indoiesc ca-i iubesti pe ceilalti ca pe tine insati!

Luni, pe 17 septembrie, a inceput scoala. Clasa zero! In aceeasi zi, mama mi-a trimis fotografii cu ea, fericita si taaare mandra! Priviti si subscrieti!

Asculta cu nesat povestile mamei! Deseneaza flori! Crede in Ingeri! Isi scrie deja numele! Cand imbratiseaza pe cineva, il strange puternic in brate, mai ca nu i-ar mai da drumul! Din iubire!

–         Am prins speranta! Am inceput sa privesc in viitor! Parca am prins curaj ca o sa fie mare si o sa-si indeplineasca visele! – imi marturisea mama intr-o convorbire telefonica recenta.

Noi suntem sansa lui Nicol! Viata lucreaza prin fiecare dintre noi, pentru binele ei, pentru insanatosirea ei! Nicol trebuie sa iubeasca mai departe! Trebuie sa invete mai departe! Trebuie sa traiasca mai departe!

Mai multe informatii despre Nicol si aici:https://inimioarapentruniki.wordpress.com/

Salvam un copil! Atat.

Toata pretuirea si recunostinta noastra:

–         Voua, romanilor de pretutindeni! Voua OAMENILOR cu un suflet cat CERUL!

–         Sabinei Iosub si lui Niels Schnecker, Ingerii lui Nicol, in campania Vreau Sa Ajut! Pagina de facebook: Previziunile Zilei – Antena 3.

2 euro, 10 lei. Atat. Sms simplu, fara text.

Sa nu oferiti cei doi euro altfel decat cu speranta si cu bucurie! Cu compasiune, adica cu iubire!

 Nicol va este recunoscatoare pentru cei 2 Euro donati prin sms trimis la 848 (numar gratuit) in retelele VODAFONE, ORANGE SI COSMOTE (le multumim ca sunt alalturi de noi in Campania aceasta),
Anunțuri

4 gânduri despre „Fundatia Mereu Aproape este alaturi de Nicol!

  1. Dumnezeu să vă ajute și să vă dea putere! Și eu am plâns pe hainele copilului meu la spitalul de la Tg.Mureș, în 2006, tot la clinica de cardiologie.Citind acest articol ,retrăiesc acele momente. E cumplit! NICOL, FII PUTERNICĂ! DUMNEZEU VA AVEA GRIJĂ DE TINE!

  2. Sa aveti noroc sa reusiti sa strangeti acesti bani! Multa sanatate ii doresc micutei. O intrebare: v-ati interesat si in Germania de acest medicament?

  3. In germania acest medicament costa la fel de mult . am lasat familiei un mesaj pe nr de tel care sper sa fie actuale . in romania bosentanul se compenseaza printr un program al ministerului sanatatii . medicii de la mures au un caz in care au folosit bosentanul si cunosc procedura de compensare . multa speranta si credinta va doresc din toata inima ! imbratisari micutei luptatoare . r . i .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s